Insomnie 2

Daddy issues: whenever a female has a fucked up relationship with her father, or absence of a father figure during her childhood, it tends to spill into any adult relationship they embark on, usually to the chagrin of any poor male in their life.

Aşa defineşte Urban Dictionary temeliile şubrede ale relaţiilor mele, avute cu diverşi indivizi, de-a lungul vremii.

Port mândră-n frunte-mi pecetele. Sociopată, paranoică, labilă afectiv, maniaco-depresivă. Micile psihoze, dragele de ele.

***

Surprinsă de punctualitatea punctului pus…din nou (rezerv dreptul la libera exprimare).

Perfect timing. Prea te cocoţasem pe un ditamai piedestalul. Magister Animus. Iar tu, ipocrit din fire, culegeai zâmbind laurii încoronării.

N-ai meritat mă!

Speram ca măcar tu, măcar de data asta, să-mi fii… dar nu.

Doar un altul.

Bărbaţii perindaţi prin sufletul meu? Călători rătăciţi, ţintind spre aşternuturi.

***

Mai aprind una.

***

Ştii că sunt goală? Se-aud in mine vijelii de toamnă…

Nu-mi pasă dacă nu înţelegi, pe mine mă chinuie insomnia. E dificil să (mă) explic.

Am împărţit un pat, dar mie mi-a fost rece.

Insomnie

Stau zgaita pe tavan. ma gandesc.nu-i a buna. intorc lucrurile pe toate partile si incropesc scenarii. gandesc prea mult. se cheama ca-s om cerebral? neah…(anti)dovada sta propria-mi istorie ..  or fi  procesele de constiinta (ptiuu! na ca m-am maturizat, la dracu’, mi-s oamă responsabila, cu principii si toate alea), dar nu… nici asta…sunt de un egoism incomensurabil. si atunci? De unde indoiala asta si de ce vrea sa-mi fure somnul?

 

Cocktail de idei-simţiri. Alambicat. Dulce amorţeală a raţiunii..

 

 

Ti-am spus ca-s om defect. Port pe umeri bagaje. Multe. Grele.

Adanc in plex port fricile. De tot felul. De mine, de tine, de toti ceilalti. De toate cate am trait si mi-au ramas brazdate-n piele. De toate cate vor mai fi.

De nopti in doi, de patul gol, de miros impregnat in perne.

De emotii si nevoi si spasme si doruri si…..

 

Mai departe nu mai stiu.

 

Gandul la tine mă cutremură. Rememorez momente.

Sunt tot ce ne leagă. Momentele… Clipe furate intr-a pasiunii explozivă contopire. Trupuri aburinde  adapostite in intunericul noptii. Guri flamande de fruct interzis. Bieţi muritori, sclavi ai instinctelor carnale.

 

Plang ingerii pentru pacatul nostru…

Revelaţie

Se întâmplă că engleza e mult mai sexy decât româna şi că
”da iubitule, pocneşte-mă până-mi sar ochii din cap” păleşte în faţa
unui ”yes baby, slap me, slap me real hard”

A mai trecut un an…

A fost 2010…

Am adâncit răni. Am plâns mult. Am suferit dezamăgiri, am rupt prietenii, am urât cu patimă, am trecut peste cadavre. M-am lovit de uşi închise, mi-au fost distruse speranţe, mi-au fost năruite vise.
Am ars iluzii, am îngropat amintiri, am renunţat la oameni dragi, împotriva voinţei mele. Am învăţat să preţuiesc şi să mă bucur de ce am, atât cât pot. Nimic nu durează pentru totdeauna, omul cu atât mai puţin. Am iubit sincer. Am dăruit tot, dar nu am aşteptat nimic la schimb. Am fost fericită.

De la 2011 îmi doresc sănătate, greutăţi mai puţine mamei şi timp pentru bunicul…

Cât despre voi, tot ce-şi doreşte fiecare.

La mulţi ani şi un an nou fericit.

Deci, ce este fericirea?

“Fericirea este starea noastră naturală. Fericirea este starea naturală a micilor copii, cărora le aparţine împărăţia până vor fi contaminaţi şi murdăriţi de stupiditatea societăţii şi culturii.” Anthony de Mello

Aud de multe ori spunându-se: “Lucrurile mărunte sunt cele care te fac fericit.” , dar oare aşa să fie?
Ne-am antrenat cu toţii în goana fupă fericire, fără să ştim după ce alergăm de fapt. Ştim că, la capătul tunelului, vom zări întotdeauna lumina. Dar cine spune că la finish-ul acestei curse haotice vom descoperi fericirea? Când ne vom opri din alergat? Ştiu, “atunci când o vom găsi, că doar ăsta-i scopul”.

Fericirea este scopul, dar este oare o destinaţie?
Nu, nu este. Fericirea nu are nimic in comun cu mediocritatea, ea  însăşi reprezentând absolutul.  Cu cât o vânăm mai tare, cu atât mai mult se va ascunde. Doriţi-o, dar n-o căutaţi.
Fericirea nu este bucurie. Bucuria este o emoţie. Intensă, ce-i drept, dar care nu durează.
Bucuria este o stare de moment ce derivă din plăcere, iar plăcerea la rândul ei, vine de la acele “lucruri mărunte” de care tot aud vorbindu-se în stânga şi-n dreapta. În concluzie…

Lucrurile marunte nu te fac fericit. Îţi provoacă plăcere, implicit bucurie, emoţii mediocre pentru oameni mediocri.
Fericirea nu este o emoţie. Nici o cursă, nici un ţel care trebuie atins. Fericirea este un mod de viaţă. Fericirea izvorăşte din interior, în timp ce bucuria are, de obicei, o cauză exterioară.

Fericirea trebuie cultivată de-a lungul timpului ca şi o floare. Cu eforturi proprii, căci depinde doar de noi. Are nevoie de atenţie, de apă şi de soare pentru a rămâne vie, iar buruienile nu trebuie lăsate să crească în jurul ei. Se vor înălţa rapid şi o vor sufoca, lăsând-o fără vlagă..

Cineva spunea că fericirea este sensul vieţii.

…pe tine, dragul meu, ce te-ar face fericit?

În încheiere, voi aminti cuvintele lui Jorge Luis Borges: „Nu voi mai fi fericit de acum înainte, dar nu contează, / sunt atât de multe alte lucruri pe această lume“.